pristaniște sf [At: COD. VOR. 86/17 / Pl: ~ti / E: slv пристанищє] (Înv) 1 Port³. 2 (Pex) Țărm unde se află un port³ sau condiții de acostare a navelor. 3 (Pex) Loc de refugiu sau adăpostit pe țărmul unei ape.

pristániște f. (vsl. pristanište. V. staniște). L. V. Port, liman, refugiŭ. V. arsana.

PRISTANIȘTE s. v. liman, litoral, mal, margine, port, țărm.

pristaniște s. v. LIMAN. LITORAL. MAL. MARGINE. PORT. ȚĂRM.

PRISTANIȘTE s.f. (Mold., ȚR) Port; loc de refugiu (Ia țărmul unei apei). A: Să alină marea... Atunce curîbiarii să voroviră și stîtură în pristaniștea Mîrlichiei. VARLAAM. ◊ Fig. Iaste . . . înecare și răsîpire curabiei ceii sufletești ce stă în pristaniște. L SEC. XVII, 130^v. B: Ies cu corabia. afară din pristaniște. ÎNDREPTAREA LEGII. Așijdirea făcu o pristaniște în Ascalon, la mare, să fie curăbiiari. GI, 19^v; cf. ANON. CANTAC.; COMOARA LUI DAMASCHIN STUDITUL. ◊ Fig. Tu ești nădeajdea creștinilor celor cu nevoie, învihorailor pristaniște, bolnavilor dohtorie. C 1688, 423^v; cf. ÎNDREPTAREA LEGII; L ante 1693, 206^r. Etimologie: sl. pristanište. Cf. liman, schelă (1).