10 definiții pentru pristăni prestăni pristani pristimi pristini priștini


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pristăni [At: PSALT. HUR. 1v/3 / V: (înv) ~tani, pres~, (reg) ~timi, ~tini, ~iștini / Pl: ~nesc / E: slv пристати, -станѫ] 1 vi (Înv) A fi sau a se ridica împotriva cuiva. 2 vi (Îvr) A urma pe cineva. 3 vi (Îrg) A face ceea ce dorește cineva. 4 vi (Îrg) A susține pe cineva. 5 vi (Îrg) A lua sau a ține partea cuiva. 6 vi (Îrg) A urma exemplul cuiva. 7 vt (Nob) A aproba. 8 vi (Înv) A fi de acord. 9 vi (Înv) A adera. 10-11 vit (Îrg) A îngădui. 12-13 vit (Îrg; spc) A primi în gazdă, oferind adăpost pentru o vreme. 14 vit (Îrg; spc) A ceda un drept, un privilegiu. 15 vt (Reg; îf pristini) A amăgi. 16-17 vi A se stabili (temporar) într-un loc. corectată

pristănésc v. intr. (vsl. pristati, -stanon. V. ostoĭesc). L. V. Stau undeva maĭ mult timp, persist: să nu pristănească în pămîntul tăŭ (Bibl. 1688). A pristăni cu cineva, a ținea cu el: pristănise a ținea cu creștiniĭ (Let. 2, 106). A pristăni la (către, unuĭ lucru), a admite, a ceda (Let. 1, 139).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRISTĂNÍ vb. v. accepta, admite, avantaja, concepe, conveni, favoriza, îngădui, înțelege, învoi, părtini, permite, privilegia, proteja, răbda, suferi, suporta, tolera.

pristăni vb. v. ACCEPTA. ADMITE. AVANTAJA. CONCEPE. CONVENI. FAVORIZA. ÎNGĂDUI. ÎNȚELEGE. ÎNVOI. PĂRTINI. PERMITE. PRIVILEGIA. PROTEJA. RĂBDA. SUFERI. SUPORTA. TOLERA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pristăní (-nésc, -ít), vb.1. A locui. – 2. A consimți. Sl. pristati, pristaną (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 294). – Der. pristaniște, s. f. (port, liman), din sl. pristanište. Sec. XVIII, înv. Cf. pristini, vb. (Olt., a consimți), din sb. pristati, pristanem.

Intrare: pristăni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pristăni
  • pristănire
  • pristănit
  • pristănitu‑
  • pristănind
  • pristănindu‑
singular plural
  • pristănește
  • pristăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pristănesc
(să)
  • pristănesc
  • pristăneam
  • pristănii
  • pristănisem
a II-a (tu)
  • pristănești
(să)
  • pristănești
  • pristăneai
  • pristăniși
  • pristăniseși
a III-a (el, ea)
  • pristănește
(să)
  • pristănească
  • pristănea
  • pristăni
  • pristănise
plural I (noi)
  • pristănim
(să)
  • pristănim
  • pristăneam
  • pristănirăm
  • pristăniserăm
  • pristănisem
a II-a (voi)
  • pristăniți
(să)
  • pristăniți
  • pristăneați
  • pristănirăți
  • pristăniserăți
  • pristăniseți
a III-a (ei, ele)
  • pristănesc
(să)
  • pristănească
  • pristăneau
  • pristăni
  • pristăniseră
prestăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pristani
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pristimi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pristini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
priștini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)