pripire sf [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 63 / Pl: ~ri / E: pripi] 1 (Îvp) Grăbire. 2 (Îvp; spc) Îndeplinire a unei acțiuni (prea) în grabă și adesea fără chibzuială Si: pripeală¹ (2). 3 (Îvp) Ratare a unei acțiuni din cauza grabei Si: pripeală¹ (3). 4 (Înv) Determinare a unei persoane de către altă persoană să acționeze în grabă Si: grăbire, îndemnare, pripeală¹ (3) zorire. 5 (Îrg) Strădanie a unei persoane să facă ceva cât mai repede, la vreme etc. Si: pripeală¹ (5).