17 definiții pentru principat prințipat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRINCIPÁT, principate, s. n. 1. Teritoriu condus de un suveran care are titlul de principe. A (La pl.; de obicei determinat prin „române” sau „dunărene”) Țara Românească și Moldova, împreună, înainte de Unirea din 1859. 2. Demnitatea de principe. 3. (În Roma antică) Sistem de guvernare instaurat de Augustus la sfârșitul războaielor civile. [Var.: (înv.) prințipát s. n.] – Din fr. principat, lat. principatus.

PRINCIPÁT, principate, s. n. 1. Teritoriu condus de un suveran care are titlu de principe. ♦ (La pl.; de obicei determinat prin „române” sau „dunărene”) Nume purtat de Țara Românească și Moldova în perioada dinaintea Unirii. 2. Demnitate de principe. [Var.: (înv.) prințipát s. n.] – Din fr. principat, lat. principatus.

PRINCIPÁT, principate, s. n. 1. Țară sau regiune autonomă condusă de un principe sau de un voievod. ♦ (La pl., uneori determinat prin «romîne» sau «dunărene») Cele două țări romînești, Muntenia și Moldova, înainte de Unire. În trecerea sa prin Principate, generalul Kiselef studie istoria și situația generală a Principatelor. BOLINTINEANU, O. 253. 2. Demnitatea de principe (2). – Variantă: (învechit) prințipát (RUSSO, S. 73) s. n.

PRINCIPÁT s.n. 1. Demnitatea de principe. 2. Regim politic în primele două secole ale Imperiului roman, cu un împărat care își împărțea autoritatea cu senatul de origine republicană. 3. Domnia unui împărat roman. 4. Stat condus de un principe. [Var. prințipat s.n. / cf. fr. principat, lat. principatus].

PRINCIPÁT s. n. 1. regim politic în primele două secole ale Imperiului Roman, cu un împărat care își împărțea autoritatea cu senatul de origine republicană. 2. domnia unui împărat roman. 3. teritoriu condus de un principe. 4. demnitatea de principe; timpul în care se exercită. (< fr. principat, lat. principatus)

PRINCIPÁT ~e n. 1) Stat guvernat de un principe. 2) Demnitatea de principe. /<fr. principat, lat. principatus

principat n. țară guvernată de un principe.

*principát n., pl. e (lat. principatus). Țară guvernată de un principe: fostu principat al Muntenegruluĭ. La vechiĭ Romanĭ, demnitatea imperială: principatu luĭ Aŭgust.

PRINȚIPÁT s. n. v. principat.

PRINȚIPÁT s. n. v. principat.

PRINȚIPÁT s. n. v. principat.

PRINȚIPÁT s.n. v. principat.

Principatele-Unite n. pl. numele ce luară Muntenia și Moldova după Convențiunea din Paris (1858), când cele două țări fură puse sub suzeranitatea Porții și garanția colectivă a Puterilor europene. Această stare de lucruri dură până în 1862, când țările-surori se întruniră în Principatul României, cu cap. București.

Waldeck (principatul de) n. Stat in Germania, cu cap. Arolsen: 58.000 loc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

principát s. n., pl. principáte

principát s. n., pl. principáte


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PRINCIPÁT (< lat.) s. n. 1. (În Roma antică) Sistem de guvernare instaurat de August la sfârșitul războaielor civile. Denumit și imperiu sau imperiul timpului, p. a durat între anii 27 î. Hr. și 285 d. Hr., fiind înlocuit de o nouă formă de guvernare, dominat, instaurată de Dioclețian. Epoca p. se caracterizează prin participarea Senatului la conducerea statului, caracterul electiv și limitat în timp al magistraturii supreme și prin netransmiterea ereditară a demnității imperiale. 2. Teritoriu condus de un suveran care poartă titlu de principe. ♦ (La pl., de obicei determinat prin „române” sau „dunărene”) Țara Românească și Moldova, împreună, înainte de Unirea din 1859. 3. Demnitatea de principe.

FOAIE SĂTEASCĂ A PRINCIPATULUI MOLDOVA, prima publicație românească adresată cititorilor de la sate. A apărut la Iași, între 1839 și 1851. Redactori: Gh. Asachi, M. Kogălniceanu și C. Rolla.

PRINCIPATELE UNITE, denumirea oficială a statului rezultat din unirea Moldovei cu Țara Românească între 1859 și 1862 (când a fost adoptat numele de România).

Intrare: principat
principat substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • principat
  • principatul
  • principatu‑
plural
  • principate
  • principatele
genitiv-dativ singular
  • principat
  • principatului
plural
  • principate
  • principatelor
vocativ singular
plural
prințipat substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prințipat
  • prințipatul
  • prințipatu‑
plural
  • prințipate
  • prințipatele
genitiv-dativ singular
  • prințipat
  • prințipatului
plural
  • prințipate
  • prințipatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)