PRIMULĂ, primule, s. f. Plantă ornamentală din familia primulaceelor, cu flori liliachii sau purpurii (Primula obconica). [Acc. și: primulă] – Din fr., lat. primula.

primulă sf [At: PANȚU, PL. / A și: ~mulă / Pl: ~le / E: lat primula] Plantă erbacee ornamentală din familia primulaceelor, cu flori purpurii sau liliachii (Primula obconica) Si: (reg) gălățene.

CIUBOȚICĂ, ciuboțele, s. f. 1. (Reg.) Cizmuliță sau gheată de damă. 2. Compuse: ciuboțica-cucului = plantă erbacee cu frunze ovale dispuse în rozete și păroase pe partea inferioară, cu flori galbene și cu fructul o capsulă (Primula officinalis); ciuboțica-ursului = plantă erbacee cu frunze lobate și cu flori purpurii (Cortusa matthioli). [Var.: cioboțică s. f.] – Ciubotă + suf. -ică.

PRIMULĂ, primule, s. f. Plantă ornamentală din familia primulaceelor, cu flori liliachii sau purpurii (Primula obconica). [Acc. și: primulă] – Din fr., lat. primula.

PRIMULĂ, primule, s. f. Plantă ornamentală, cu frunze numeroase și cu flori liliachii sau purpurii (Primula).

PRMULĂ s.f. Plantă ornamentală cu flori purpurii sau liliachii; (pop.) ciuboțica-cucului. [< lat. primula].

PRIMULĂ s. f. plantă ornamentală cu flori purpurii sau liliachii; ciuboțica-cucului. (< fr., lat. primula)

PRIMULĂ ~e f. 1) Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile de culoare purpurie sau liliachie, dispuse în inflorescență umbeliformă. 2) Floare a acestei plante. [G.-D. primulei] /<fr., lat. primula

*prímulă f., pl. e (din lat. botanică primula, dim. d. lat. prima, întîĭa). Bot. Numele maĭ multor plante, ca cĭoboțica cuculuĭ saŭ țîța vaciĭ, gălbișoara, pînea porculuĭ, urechea ursuluĭ ș. a.

!primulă s. f., g.-d. art. primulei; pl. primule

!primulă/primulă s. f., g.-d. art. primulei/primulei; pl. primule/primule

primulă s. f., g.-d. art. primulei; pl. primule

PRIMULA L., PRIMULA, CIUBOȚICA CUCULUI, fam. Primulaceae. Gen originar din Asia, America, Europa, peste 500 specii, erbacee, anuale, bienale șl cele mai multe perene, cu frunzele dispuse în rozete bazale, pețiolate sau sesile. Flori hermafrodite, divers colorate, cu sau fără miros (caliciul persistent, cilindric, campanulat, sau infundibuliform, tubul corolei cilindric, spre vîrf mai dilatat, stamine libere, intercalate la baza tubului sau pe tub, antere cu vîrf bont fără apendix), solitare sau dispuse în umbele. Fructul, o capsulă globuloasă sau ovată, conținînd numeroase semințe.

Primula acaulis (L.) Hill (syn. P. vulgaris Huds.). Specie care înflorește primăvara devreme. Flori mari, galbene-luminos, cu ochi portocaliu în centrul corolei (caliciul cu dinți ascuțiți, corolă cu limb întins), pe pedunculi uniflori 10-12 cm lungime, subțiri, păroși, porniți de la baza plantei. Plantă cu rizom viguros, 10-15 cm înălțime. Frunze radicale de la invers-lanceolate la invers-ovate, lent-contrase în pețiol, pe partea inferioară păroase (Pl. 61, fig. 343).

Primula auricula L. Specie care înflorește primăvara. Flori numeroase, galbene-aurii sau albe cu centrul galben, infundibuliforme, pendente, odorante (caliciul farinos campanulat, cu 5-10 dinți, corolă cu tubul mai lung decît caliciul, dilatat ușor, cu 5 lobi puțin crestați la vîrf, gîtul farinos, dințat, 5 stamine), 10-15 dispuse în umbelă, terminal, pe tulpină glabră. Frunze mari, groase, cărnoase, alungit-eliptice, oblongi sau obovate, întregi, obtuze, fin-dințate, glabre, verzi-albăstrui, farinoase, așezate la baza plantei în rozetă. Plantă perenă, erbacee, cca 75 cm înălțime, tulpini drepte, scunde, groase, cu rizomi robuști și ramificați.

Primula cortusoides L. Specie care înflorește primăvara. Flori mici, pedunculate, roz-violete, roșii, dispuse pînă la 15 în umbelă, în vîrfui unui peduncul pînă la 22 cm înălțime. Plantă acoperită cu peri. Frunze pînă la 9 cm lungime, 6 cm lățime, ovat-alungite, cu marginile dințate.

Primula denticulata Smith. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roz-pal, mov-pal, mov-închis, roz-mov sau albe, cu pete galbene, așezate 20-60 într-o umbelă globuloasă, terminal pe peduncul. Plantă perenă, 20-40 cm înălțime. Frunze radicale mult dezvoltate, cca 30 cm lungime, ovate, spatulate, fără pețiol și neregulat-fin-dințate pe margini.

Primula edgeworthii Pax (syn. P,. winteri W. Watson). Specie care înflorește primăvara. Flori mici, albastru-lavand-pal cu alb. Frunze mari, obovate, farinoase cînd sînt tinere, cca 17 cm lungime, 6 cm lățime.

Primula elatior (L.) Hill. Specie care înflorește primăvara. Flori odorante, galbene sau, la subspecii, liliachii, bleu, maro, roșii, stacoji, purpur, cărămizii cu mijlocul limbului cu o maculă galbenă, pedunculate (caliciul cilindric sau în formă de clopot cu 5 dinți, corolă cilindrică cu 5 lobi, cu margini fin-dințate, tubul corolei egal în lungime cu caliciul), cîte 8-10, în umbelă la capătul unui peduncul pubescent. Frunze ondulate, pubescente, ovate, pe margini fin-dințate, îngustîndu-se treptat într-un pețiol aripat, dispuse bazai în rozetă.

Primula farinosa L. Specie care înflorește primăvara-devreme. Flori mici, roz-pal sau liliachii-roz cu ochi alb și galben, numeroase (corolă mai scurtă decît caliciul de 1,5 ori), dispuse în umbelă. Frunze pînă la 10 cm lungime și 2 cm lățime, lanceolate sau alungit-ovate pînă la eliptice sau ovate, dispuse în rozetă bazală. Plantă perenă de rocărie.

Primula japonica A. Gray. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (2 cm diametru) violete-roșietice, roșii-purpur, numeroasele soiuri cu flori divers colorate, dispuse pînă la 20 în verticil, pe o tulpină de peste 45 cm înălțime, globuloasă, cilindrică, care poartă cca 6 verticiluri. Frunze dințate neregulat, 25 cm lungime, 8 cm lățime, ovat-alungite.

Primula malacoides Franch. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori mici, numeroase, parfumate puternic, cea tip are culoare lavand, iar în cultură carmin, purpurii, albe, galbene, roz, cu diametrul de 25 cm, dispuse pînă la 20 flori în 1-6 umbele suprapuse pe aceeași tijă. Frunze numeroase, moi, ovate, cu pețioli lungi, verzi, pe partea inferioară albe, pubescente, cu pînă la 8 perechi de lobi, dințate, dispuse bazai în rozetă. Plantă de cca 30 cm înălțime. Preferă orice pămînt, însă nu acid. Suportă temperaturi scăzute însă preferă seră cu 8-12°C, cu aerisire abundentă. Suportă bine insolația.

Primula nutans Delav. Specie care înflorește vara. Flori bleu-lavand pînă la violete, campanulate, în spice, pe tulpini farinoase, pînă la 50 cm înălțime. Frunze eliptice, 5-20 cm lungime, 2-5 cm lățime, păroase, catifelate, cenușii-lucitoare. Plantă bienală sau perenă, necesită substrat turbos și umezeală.

Primula obconica Hance. Specie care înflorește vara, în cultură tot anul. Flori roz, albastre-lavand, roșii, violete, roz, mai rar albe (caliciul dilatat infundibuliform, corolă pînă la 8 cm diametru, formată din petale franjurate sau simple, liniare, cca 1 cm lungime), dispuse în umbelă terminală, multifloră (2-13 flori), deseori cu altă umbelă mai mică suprapusă. Frunze late, dispuse pe un peduncul de cca 2,0-25 cm înălțime. Frunze late, dispuse în rozetă bazală, lung-pețiolate, cordate la bază, ovate sau oblonge, lobate, ușor-dințate sau aproape întregi, marginea ondulată. Plantă pubescentă, rizom viguros, des-ramificat. Se înmulțește exclusiv prin sămînță, într-un substrat afînat și ușor. Se cultivă exclusiv ca plantă la ghiveci, iarna 10-12°C.

Primula rosea Rojde. Specie care înflorește primăvara. Flori cu un ochi galben la mijloc, dispuse 4-12 în umbelă însoțită de 4-5 bractee, în vîrful unei tulpini viguroase, scurte. Plantă scundă cu rizom cărnos, gros. Frunze ovat-alungite, dințate. Plantă de rocărie, preferă pămînturi de pădure, poziții semiumbrite, umede, pe lîngă pîraie și mici mlaștini.

Primula sieboldii E. Morren. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori mari, numeroase, colorit variat, roz, purpuriu, roșu-cărămiziu, violet-albăstrui, alb curat, diviziunile limbului laciniate, cîte 6-10 în inflorescențe umbeliforme, pe un peduncul pînă la 30 cm înălțime. Frunze mari, dentate, pînă la 10 cm lungime, 7 cm lățime, de la ovate la alungit-ovate, la bază cordate. Plantă perenă de rocărie, sol turbos și umed.

Primula sinensis Sabine. Specie care înflorește primăvara. Fiori (caliciul umflat la bază, pubescent, cu 5-10 sepale, corolă cu diametrul de 2-3 cm) albe, roșii, roz sau purpurii, marginile franjurate, în inflorescențe de 10-12 flori, dispuse în umbele etajate, terminal pe un peduncul pînă la 30 cm înălțime, cărnos. Frunze lat-ovate sau rotunde, la. bază cordate, cu 6-12 lobi den- tați, pubescente, lung-pețiolate. Perenă, de seră.

Primula spectabilis Mert. et Koch. Specie care înflorește primăvara. Flori roz-închis sau roșii-purpurii cu ochi alb, în formă de cupă, cu diametrul de 2-11 cm, dispuse 1-7 într-o umbelă, pe un peduncul terminal pînă la 15 cm înălțime. Frunze ovat-romboidale sau invers-ovate la eliptice sau alungite, așezate în rozetă la bază.

Primula veris L. (syn. P. officinalis (L.) Hill.). Specie care înflorește primăvara. Florile galbene, odorante (caliciul campanulat cu 5 dinți, corolă campanulată, infundibuliformă, cu 5 lobi, la bază cu maculă portocalie), dispuse într-o umbelă terminală, lung-pedunculată, pînă la 30 cm înălțime. Frunze ovate sau alungit-eliptice, îngustate în pețiol aripat, păroase pe partea inferioară, în rozetă, la baza tulpinii. Plantă perenă, mică, erbacee.

Primula vialii Delav. (syn. P. littoniana Forrest). Specie care înflorește vara. Flori tubulare, albăstrui-violet, pendente, dispuse în spice dense al căror vîrf este colorat roșu-carmin, pe un peduncul pînă la 60 cm înălțime. Frunze cca 25 cm lungime, 5 cm lățime, roșii. Plantă bienală sau perenă de rocărie.

CIUBOȚICA-CUCULUI s. (BOT.; Primula elatior și veris) (reg.) aglică, aglicel, țâța-oii, țâța-vacii.

PRIMULĂ s. (BOT.; Primula obconica) (reg.) gălățene (pl.), mireasă.

PRIMULĂ s. (BOT.; Primula obconica) (reg.) gălățene (pl.), mireasă.