primprejur av, pp [At: MOXA, 394/25 / V: ~inpregiur (S și: prin pregiur), ~inp~ (S și: prin prejur), (înv) penpregiur (S și: pen pregiur), penp~ (S și: pen prejur), pinpregiur, pinp~, prenpregiur, prenp~, (reg) pîm~ / E: prin + împrejur] 1 av Prin apropiere. 2-3 av (Din sau) în vecinătate. 4-5 av (Din sau) în jur. 6 av De jur-împrejur. 7 av Dintr-o parte în alta a unei linii sau a unei suprafețe circulare. 8 av Împrejur. 9 av (Îla) De ~ Care se află în jur. 10 av (Îal) Înconjurător. 11 av (Îal) Învecinat. 12 av Vecin. 13 sn (Îvr; îf prenprejurul) Împrejurime. 14 pp (Astăzi art) Semnifică ideea de localizare a unei realități în diferite părți, porțiuni, zone etc. cuprinse nedefinit pe un plan determinat prin imediată proximitate față de toate punctele de orientare ale reperului spațial dat sau pe o multitudine de planuri de imediată proximitate considerate față de toate punctele de orientare ale unor repere spațiale identice.