primitor, ~oare [At: DRLU / Pl: ~i, ~oare / E: primi + -tor] 1-4 smf, a (Persoană) care (primește sau) poate primi ceva. 5-8 smf, a (Persoană) care acceptă să intre (în posesia ori) în dreptul de a folosi (a) ceva. 9 a (D. o persoană) Care primește cu plăcere, cu amabilitate oaspeții Si: ospitalier, (înv) ospătos, (reg) ospătariț, ospătarnic. 10 a (D. o persoană) Care oferă ospitalitate, găzduire. 11 a (D. o persoană) Care acceptă în casă. 12 a (D. o încăpere, o locuință, un oraș, o țară) Care atrage oaspeții prin aspect. 13 a (Rar; d. o incintă) Făcută pentru a da ospitalitate, pentru a adăposti. 14 a (D. o incintă) Încăpătoare. 15 smf (Îdt) Destinatar. 16 sf (Îvr) Loc, locuință, încăpere în care sunt primiți oaspeții. 17 a Care înglobează, cuprinde în sine. 18 a (Spc) Încăpător. 19 sm (Îvr) Recipient. 20-21 a Care (admite o idee sau) se raliază la o doctrină. 22 a (D. societăți, organizații, instituții) Care a acceptat să primească pe cineva ca membru sau ca ocupant al unei funcții. 23-24 smf, a (Om) care manifestă bunăvoință, înțelegere, plăcere față de ceva sau de cineva.