4 definiții pentru prim-procuror
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prim-procuror s. m., art. prim-procurorul; pl. prim-procurori, art. prim-procurorii
!prim-procuror s. m., art. prim-procurorul; pl. prim-procurori, art. prim-procurorii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prim-procuror s. m., art. prim-procurorul/primul-procuror; pl. prim-procurori, art. prim-procurorii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prim-procuror, prim-procurori.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: prim-procuror
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)