3 definiții pentru prim-procuror

Articole pe această temă:


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!prim-procurór s. m., art. prim-procurórul; pl. prim-procuróri, art. prim-procurórii

prim-procurór s. m., art. prim-procurórul/prímul-procurór; pl. prim-procuróri, art. prim-procurórii

Intrare: prim-procuror
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prim-procuror
  • prim-procurorul
  • prim-procuroru‑
plural
  • prim-procurori
  • prim-procurorii
genitiv-dativ singular
  • prim-procuror
  • prim-procurorului
plural
  • prim-procurori
  • prim-procurorilor
vocativ singular
  • prim-procurorule
plural
  • prim-procurorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)