prijinit, ~ă a [At: CORESI, în L. ROM. 1967, 132 / V: (îvr) ~jen~ / Pl: ~iți, ~e / E: prijini] 1 (Reg) Susținut. 2 (Reg) Întărit prin sprijinire. 3 (Îvr; îf prijenit) Adunat. 4 (Reg) Ajutat. 5 (Reg) Care se oprește, rezemându-se de ceva. 6 (Reg) Prins din zbor. 7 (Îrg) Împins către... 8 (Olt) Agățat. 9 (Mun) Lăsat în pădure. 10 (Mun) Păstrat. 11 (Reg) Întâmpinat.