priglă sf [At: L. ROM. 1959, nr. 5, 73 / V: (reg) ~gă, ~li / Pl: ~le / E: srb prigla] 1 (Reg; îf prigă, prigli) Trunchi de copac tânăr, de unul sau doi metri lungime, folosit ca lemn de foc. 2 (Pex) Lemn de foc de calitate inferioară. 3 (Ban) Chingă de lemn cu care se prind căpriorii unei case pentru a le mări rezistența. 4 (Pgn) Căprior al casei.