8 definiții pentru prietnic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prietnic sm [At: PO 289/16 / P: pri-et~ / V: ~iat~, ~iiat~ / Pl: ~ici / E: slv приꙗтьнъкъ] (Iuz) 1 Prieten (1). 2 (Îf priatnic) Semen.

PRIETNIC s. m. 1. (ȚR, Ban.) Prieten. B: O,priiatnice, știi cîte făcuiu celora ce se chema călugări și tuturor creștinilor, iară acuma veniiu întru mare căință. VI 1671, 36v; cf. NEAGOE. C: Priètnik. Amicus. AC, 363. 2. (Trans. SV, Criș.) Semen,.lubeaște priiatnicul tău ca și pre tine. N. TEST. (1648). Și iarăși cheltuiaște argintul tău păntru priiatnicu tău. FL. D 1682, 72v. Mare dragostă să fie în noi și în priia(t}nicii noștri. MISC. SEC. XVII, 65v. Muierea priiatnicului tău cu păcat nu pohti. PP, 90v; cf. PP, 63r, 63v, 64r, 64v, 65v, 75r, 85v, 86v, 87r, 90v, 124v, 125v; CAT. B, 21, 22, 23, 27, 28, 29, 30, 48, 49. Etimologie: sl. prijętĭnĭkŭ. Vezi și prietnicesc, prietnicie.

priéten (vest) și -in (est), s. (vsl. priĭatelĭ, amic, și priĭatĭnŭ, plăcut, d. priĭati, a prii; bg. priĭatel, amic, priĭaten, plăcut; rus. priĭátelĭ, amic). Amic. – În nord prétin. Vechĭ priétel, prietnic și priátin.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

priétnic, priétnici, s.m. (înv.) 1. prieten. 2. (în forma: priatnic) aproapele, semen.

Intrare: prietnic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prietnic
  • prietnicul
  • prietnicu‑
plural
  • prietnici
  • prietnicii
genitiv-dativ singular
  • prietnic
  • prietnicului
plural
  • prietnici
  • prietnicilor
vocativ singular
plural
priatnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
priiatnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)