pricolici smi [At: KLEIN, D. 405 / V: (înv) pircul~, prec~, precul~, ~ori~, ~cul~, pircuri~, ~iguri~, str~, stricul~, tr~ smf / E: ns cf mg prikulics] 1 (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii bărbați (sau animale) după moarte și care ia înfățișarea unor animale Si: moroi², vârcolac. 2 (Pgn) Strigoi. 3 (Reg) Copil neastâmpărat. 4-5 (Pgn) Prichindel (7-8). 6 (Buc; îf tricolici) Pui de animal nedezvoltat. 7 (Zlg; reg) Pârș² (Muscardinus avellanarius). 8 (Reg) Licurici (Lampyris noctiluca).