pricinuitor, ~oare a [At: AETHIOPICA, 11^r/10 / P: ~nu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: pricinui + -tor] (Asr) 1 Care provoacă ceva Si: producător, (îvr) pricinitor. 2 Care dă naștere la ceva. 3 (Grm; înv; îs) Cădere ~oare Cazul acuzativ. 4 (Grm; înv; îs) Modul ~, modă ~oare Valoare a modului conjunctiv, care arată cauza unei consecințe.