pricáz n., pl. urĭ (vsl. *prokazŭ, supt infl. multor cuv. care încep cu pri-, ca vsl. prikazŭ, poveste, vedenie; sîrb. prikaz, mustrare, pol. przekaz, pedică, ceh. nakaz, infecțiune, epidemie). Mold. Trans. Pricăjire, infectare, stricăcĭune. A umbla cuĭva cu pricaz, a-ĭ dori saŭ a-ĭ pregăti rău.