pricaz¹ sn [At: CANTEMIR, I.I. II, 116 / V: (reg) prec~, ~aj, ~ajă sf, ~ă sf / Pl: ~uri / E: ns cf pricăji] 1 (Îvp; de obicei în credințe și superstiții) Pagubă mare. 2 (Îvp) Ceea ce provoacă o pagubă, un necaz etc. 3 (Îvp) Stare a celui care a suferit o pagubă, un necaz etc. 4 (Îvp; îe) A-i umbla (cuiva) cu ~ A dori răul cuiva. 5 (Reg) Piază rea. 6 (Îvr) Neînțelegere. 7 (Reg) Furt.