Definiția cu ID-ul 965310:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PREȚ. Subst. Preț, cost, valoare, contravaloare. Preț de cost, preț de producție; preț de vînzare, preț de cumpărare, preț de piață; preț curent; preț scăzut, preț ridicat; preț minimal; preț maximal; preț fix, preț tarifar; preț de stat. Listă de prețuri, tablou de prețuri, catalog de prețuri, tarif, mercurial. Prețuire, prețăluire (înv. și pop.), evaluare, estimare, estimație. Prețuitor, prețăluitor (înv. și pop.). Adj. Ieftin, ieftior (pop.), ieftinit; scump, costisitor; scumpit. Vb. A avea un preț (o valoare), a prețui, a costa (mult, puțin, scump, ieftin etc.), a costisi (înv.), a valora. A avea preț; a-și mînca din preț, a pierde din valoare. A stabili prețul, a fixa prețul, a prețui, a prețălui (înv. și pop.), a pune nart, a tăia nartul, a evalua, a estima. A ține la preț; a se învoi din preț; a reduce (a scădea) prețul, a mai lăsa din preț; a ridica (a mări, a majora) prețul. A vinde sub cost; a vinde în cost. Adv. Ieftin; scump. V. ieftinătate, plată, scumpete.