prezumție sf [At: PROT. – POP., N. D. / S și: ~esu~ / V: (rar) ~mpț~, ~mpțiune, ~iune, (înv) ~esumțiune, ~zompț~ / Pl: ~ii / E: lat praesumptio, -onis, fr présomption] 1 Părere întemeiată pe aparențe, pe ipoteze, pe deducții Si: presupunere, supoziție. 2 Ceea ce este admis în mod prealabil drept real, posibil, adevărat. 3 (Nob) Pretenție. 4 (Spc) Recunoaștere a unui fapt ca autentic din punct de vedere juridic, până la proba contrarie. 5 Părere exagerat de bună despre sine.