PREZBITÍSM s. n. Tulburare de vedere caracterizată prin imposibilitatea de a vedea clar obiectele situate în apropiere; prezbiție. – Din fr. presbytisme.

PREZBITÍSM s. n. Tulburare de vedere caracterizată prin imposibilitatea de a vedea clar obiectele situate în apropiere; prezbiție. – Din fr. presbytisme.

PREZBITÍSM s. n. Defect de vedere, constînd în micșorarea capacității de acomodare a cristalinului, ceea ce face ca obiectele apropiate să nu fie văzute clar. V. hipermetropie.

prezbitísm s. n.

prezbitísm s. n.

PREZBITÍSM s. (MED.) prezbiție, (înv.) prezbiopie.

PREZBITÍSM s.n. Defect al ochiului care constă în micșorarea capacității de acomodare a cristalinului, ceea ce face imposibilă vederea clară a obiectelor apropiate; prezbiopie, hipermetropie. [Cf. fr. presbytisme].

PREZBITÍSM s. n. diminuare a capacității de acomodare a cristalinului, care împiedică vederea clară a obiectelor apropiate; prezbiopie, prezbiție. (< fr. presbytisme)

PREZBITÍSM n. (în opoziție cu miopie) Anomalie a văzului caracterizată prin faptul că omul vede mai bine obiectele îndepărtate decât cele apropiate. /<fr. presbytisme

*prezbitíe f. (d. prezbit; fr. presbytie). Defectu de a fi prezbit: prezbitia se îndreaptă pin [!] ajutoru sticlelor biconvexe. – Și -itízm n. (fr. presbytisme).

PREZBITÍSM s. (MED.) prezbiție, (înv.) prezbiopíe.