8 definiții pentru prezbiteră presviteră prezviteră

PREZBÍTERĂ, prezbitere, s. f. Soție a prezbiterului. [Var.: presvíteră, prezvíteră s. f.] – Din ngr. presbytera.

PREZBÍTERĂ, prezbitere, s. f. Soție a prezbiterului. [Var.: presvíteră, prezvíteră s. f.] – Din ngr. presbytera.

PREZBÍTERĂ, prezbitere, s. f. (Învechit) Soția unui preot, preoteasă. – Variantă: prezvitéră s. f.

*prezbíteră s. f., g.-d. art. prezbíterei; pl. prezbítere

PREZBÍTERĂ ~e f. Soție a prezbiterului. /<ngr. presbytera

PRESVÍTERĂ s. f. v. prezbiteră.

PRESVÍTERĂ s. f. v. prezbiteră.

PREZVÍTERĂ s. f. v. prezbiteră.

PREZVÍTERĂ s. f. v. prezbiteră.

PREZVÍTERĂ s. f. v. prezbiteră.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

prezbíteră s. f., pl. prezbítere


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

prezbíteră, prezbitere s. f. 1. (Până în sec. 7 d. Hr.) Femeie bătrână cu diferite atribuții pe lângă biserică, inclusiv îndrumarea diaconițelor. 2. (Azi) Preoteasă; soție de preot. [Var.: prezvíteră s. f.] – Din gr. presvitera.

Intrare: prezbiteră
prezbiteră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezbiteră
  • prezbitera
plural
  • prezbitere
  • prezbiterele
genitiv-dativ singular
  • prezbitere
  • prezbiterei
plural
  • prezbitere
  • prezbiterelor
vocativ singular
plural
presviteră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • presviteră
  • presvitera
plural
  • presvitere
  • presviterele
genitiv-dativ singular
  • presvitere
  • presviterei
plural
  • presvitere
  • presviterelor
vocativ singular
plural
prezviteră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezviteră
  • prezvitera
plural
  • prezvitere
  • prezviterele
genitiv-dativ singular
  • prezvitere
  • prezviterei
plural
  • prezvitere
  • prezviterelor
vocativ singular
plural