13 definiții pentru preventiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREVENTÍV, -Ă, preventivi, -e, adj. Care are ca scop preîntâmpinarea unui rău, împiedicarea apariției sau a răspândirii unei boli, a săvârșirii unei infracțiuni etc. ♦ (Jur.) Arest preventiv sau închisoare (ori detenție) preventivă = măsură privativă de libertate, luată în cursul soluționării unui proces penal, în scopul de a preveni fie dispariția infractorului, fie influențarea martorilor de către acesta; prevenție (1); p. ext. loc în care sunt deținuți acești inculpați. (În sintagma) Medicină preventivă = ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea bolilor; profilaxie. – Din fr. préventif.

preventiv, ~ă a [At: MAN. SĂNĂT. 263/11 / Pl: ~i, ~e / E: fr préventif] 1 Care servește pentru a preveni1 (2) producerea unui lucru neplăcut. 2 Care are drept scop împiedicarea săvârșirii unei infracțiuni. 3 Care are drept scop împiedicarea apariției sau răspândirii unei boli Si: (înv) preîntâmpinător. 4 (Îs) Medicină ~ă Ramură a medicinii care se ocupă cu mijloacele de apărare a organismului împotriva bolilor și de combatere a condițiilor care favorizează apariția acestora. 5 (Îs) Arest ~, detențiune ~ă, deținere ~ă, (rar) închisoare ~ă Măsură privativă de libertate luată în cursul soluționării unui proces penal, în scopul de a preveni1 (2) fie dispariția infractorului, fie influențarea martorilor de către inculpat Si: prevenție (3). 6 (Pex; îas) Loc în care se execută detențiunea prevăzută de arestul preventiv (5) Si: prevenție (5), (îvp) popreală.

PREVENTÍV, -Ă, preventivi, -e, adj. Care are ca scop preîntâmpinarea unui rău, împiedicarea apariției sau a răspândirii unei boli, a săvârșirii unei infracțiuni etc. ◊ (Jur.) Arest preventiv sau închisoare (ori detențiune) preventivă = deținere provizorie a unui inculpat în timpul soluționării unui proces penal; prevenție (1); p. ext. loc în care sunt deținuți acești inculpați. (În sintagma) Medicină preventivă = ramură a medicinii care se ocupă cu prevenirea bolilor; profilaxie. – Din fr. préventif.

PREVENTÍV, -Ă, preventivi, -e, adj. Care are ca scop preîntîmpinarea, împiedicarea unui rău, apariția unei boli, săvîrșirea unei infracțiuni etc. Control preventiv.Nu avem un tratament curativ, dar avem unul preventiv. BART, S. M. 109. ◊ Medicină preventivă = ramură a medicinii care se ocupă cu mijloacele de apărare a organismului împotriva bolilor și de combatere a condițiilor care favorizează apariția lor. (Jur.) Arest preventiv (sau închisoare preventivă) = deținere provizorie a unui inculpat în vederea cercetărilor, pe baza unui mandat de arestare; loc în care sînt deținuți astfel de inculpați. Pînă a doua zi dimineața, tot Tecuciul știa că Manlache Pleșa a fost prins și se află, legat în hate grozave, la arestul preventiv. POPA, V. 203.

PREVENTÍV, -Ă adj. Care preîntâmpină, împiedică un rău. ♦ Medicină preventivă = ramură a medicinii care se ocupă cu mijloacele de prevenire a bolilor; arest preventiv = deținere provizorie pentru cercetări a unui inculpat; prevenție (1). [Cf. fr. préventif, it. preventivo].

PREVENTÍV, -Ă adj. care preîntâmpină, împiedică un rău. ♦ medicină ~ă = ramură a medicinei care se ocupă cu mijloacele de prevenire a bolilor; arest ~ = deținere provizorie pentru cercetări a unui inculpat; prevenție (1). (< fr. préventif)

PREVENTÍV ~ă (~i, ~e) Care este menit să prevină, să preîntâmpine; profilactic. Decret ~.Medicină ~ă. v. MEDICINĂ. Arest ~ sau închisoare (ori detențiune) deținere temporară a unui acuzat în cursul unui proces penal. /<fr. préventif

preventiv a. care caută a opri: legi preventive; arest preventiv, întemnițare ce precede judecata.

*preventív, -ă adj. (d. lat. prae-venire, prae-ventum; fr. préventif. V. ad-ventiv). Care servește la prevenit (la evitat) relele: legĭ, măsurĭ preventive. De (pentru) prevenițĭ: arestu preventiv, detențiune preventivă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

preventív adj. m., pl. preventívi; f. preventívă, pl. preventíve

preventív adj. m., pl. preventívi; f. sg. preventívă, pl. preventíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREVENTIV adj. profilactic, (înv.) preîntîmpinător, profilactiv. (Medicație ~.)

Intrare: preventiv
preventiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preventiv
  • preventivul
  • preventivu‑
  • preventi
  • preventiva
plural
  • preventivi
  • preventivii
  • preventive
  • preventivele
genitiv-dativ singular
  • preventiv
  • preventivului
  • preventive
  • preventivei
plural
  • preventivi
  • preventivilor
  • preventive
  • preventivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

preventiv

  • 1. Care are ca scop preîntâmpinarea unui rău, împiedicarea apariției sau a răspândirii unei boli, a săvârșirii unei infracțiuni etc.
    exemple
    • Control preventiv.
      surse: DLRLC
    • Nu avem un tratament curativ, dar avem unul preventiv. BART, S. M. 109.
      surse: DLRLC
    • 1.1. științe juridice Arest preventiv sau închisoare (ori detenție) preventivă = măsură privativă de libertate, luată în cursul soluționării unui proces penal, în scopul de a preveni fie dispariția infractorului, fie influențarea martorilor de către acesta; prevenție.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: prevenție
      • 1.1.1. prin extensiune Loc în care sunt deținuți acești inculpați.
        surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
        exemple
        • Pînă a doua zi dimineața, tot Tecuciul știa că Manlache Pleșa a fost prins și se află, legat în fiare grozave, la arestul preventiv. POPA, V. 203.
          surse: DLRLC
    • 1.2. (în) sintagmă Medicină preventivă = ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea bolilor.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: profilaxie

etimologie: