prevaricațiune sf [At: (a. 1830) IORGA, S. D. XXI, 270 / V: prevaricație, (reg) prăvălicație / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr prévarication] 1 Abatere de la îndatoririle de serviciu Si: (liv) prevaricare (1). 2 Abuz comis de un angajat în exercițiul funcțiunii Si: (liv) prevaricare (2). 3 Trădare a unei cauze sau a unor interese pe care cineva ar trebui să le apere Si: (liv) prevaricare (3). 4 (Reg, îf prăvălicație) Amendă aplicată cuiva pentru un furt de lemne.