pretor¹ sm [At: SP I, 206/12 / V: (reg) ~ect~, ~tăr, ~e, ~tur / A și: pretor / Pl: ~i / E: lat praetor, fr préteur] 1 Magistrat roman cu rang imediat inferior consulului, având atribuții judecătorești și care adesea guverna o provincie romană. 2 (Înv) Persoană numită pe lângă marile comandamente ale armatei, în timp de război sau de mobilizare, cu atribuții în poliția administrativă și juridică. 3 (În vechea organizare administrațiv-teritorială a României) Reprezentant al puterii centrale într-o plasă¹, subordonat prefectului, cu atribuții administrative și de poliție.