pretit s [At: T. PAPAHAGI, M. 230 / Pl: nct / E: cf preti¹] (Reg) Paralizie.

preti¹ vt [At: COMAN, GL / Pzi: ~tesc / E: ucr претити] (Reg; c. i. membre ale corpului, tendoane, vene etc.) A deplasa din articulație sau din poziția normală Si: a luxa, a răsuci, a scrânti.

preti (-tesc, -it), vb. – (Trans.) A avertiza, a aviza. – Var. priti. Sb. pretiti (Candrea).

PRETI vb. v. deplasa, dezarticula, disloca, luxa, scrânti, suci.

preti vb. v. DEPLASA. DEZARTICULA. DISLOCA. LUXA. SCRÎNTI. SUCI.

pretit s.n. (reg.) paralizie.

pretít, -ă, pretiți, -te, adj. 1. Umflat; luxat, clintit: „Dacă de lucru greu și mult se umflă palma și toată mâna, atunci zicem că-i pretită”; „Podeaua s-o sucit, / Mâna i s-o pretit” (Bârlea, 1924: 372). 2. Paralizat. – Cf. preti (MDA).

pretit, -ă, pretiți, -te, adj. – (med.) 1. Umflat; luxat, clintit: „Dacă de lucru greu și mult se umflă palma și toată mâna, atunci zicem că-i pretită”; „Podeaua s-o sucit, / Mâna i s-o pretit” (Bârlea, 1924: 372). 2. Paralizat. – Cf. preti (MDA).

pretit, -ă, adj. – (med.) Umflat: „Dacă de lucru greu și mult se umflă palma și toată mâna, atunci zicem că-i pretită”: „Podeaua s-o sucit, / Mâna i s-o pretit” (Bârlea 1924: 372). – Din preti.

pretí, v.t.r. (ref. la membre ale corpului, tendoane) A deplasa din articulație; a luxa, a răsuci. – Din ucr. pretiti (MDA).

preti, vb. tranz., refl. – (ref. la membre ale corpului, tendoane) A deplasa din articulație; a luxa, a răsuci. – Din ucr. pretiti (MDA).

preti, vb. tranz. – (Ref. la membre ale corpului, tendoane) A deplasa din articulație; a luxa, a răsuci. – Din ucr. pretiti (MDA).