pretit s [At: T. PAPAHAGI, M. 230 / Pl: nct / E: cf preti¹] (Reg) Paralizie.

preti¹ vt [At: COMAN, GL / Pzi: ~tesc / E: ucr претити] (Reg; c. i. membre ale corpului, tendoane, vene etc.) A deplasa din articulație sau din poziția normală Si: a luxa, a răsuci, a scrânti.

preti (-tesc, -it), vb. – (Trans.) A avertiza, a aviza. – Var. priti. Sb. pretiti (Candrea).

PRETI, Mattia (numit il Cavaliere Calabrese) (1613-1699), pictor italian. Compoziții mitologice, biblice și istorice elaborate într-o notă originală, care sugerează dramatismul și patetismul („Familia lui Darius oferind lui Alexandru cel Mare coroana regilor perși”, „Martiriul Sf. Andrei”, „Alegoria ciumei”). Reprezentat în Muzeul Național de Artă al României.

PRETI vb. v. deplasa, dezarticula, disloca, luxa, scrânti, suci.

preti vb. v. DEPLASA. DEZARTICULA. DISLOCA. LUXA. SCRÎNTI. SUCI.

pretit s.n. (reg.) paralizie.

pretít, -ă, pretiți, -te, adj. 1. Umflat; luxat, clintit: „Dacă de lucru greu și mult se umflă palma și toată mâna, atunci zicem că-i pretită”; „Podeaua s-o sucit, / Mâna i s-o pretit” (Bârlea, 1924: 372). 2. Paralizat. – Cf. preti (MDA).

pretit, -ă, pretiți, -te, adj. – (med.) 1. Umflat; luxat, clintit: „Dacă de lucru greu și mult se umflă palma și toată mâna, atunci zicem că-i pretită”; „Podeaua s-o sucit, / Mâna i s-o pretit” (Bârlea, 1924: 372). 2. Paralizat. – Cf. preti (MDA).

pretit, -ă, adj. – (med.) Umflat: „Dacă de lucru greu și mult se umflă palma și toată mâna, atunci zicem că-i pretită”: „Podeaua s-o sucit, / Mâna i s-o pretit” (Bârlea 1924: 372). – Din preti.

pretí, v.t.r. (ref. la membre ale corpului, tendoane) A deplasa din articulație; a luxa, a răsuci. – Din ucr. pretiti (MDA).

preti, vb. tranz., refl. – (ref. la membre ale corpului, tendoane) A deplasa din articulație; a luxa, a răsuci. – Din ucr. pretiti (MDA).

preti, vb. tranz. – (Ref. la membre ale corpului, tendoane) A deplasa din articulație; a luxa, a răsuci. – Din ucr. pretiti (MDA).