6 definiții pentru pretit
Explicative DEX
pretit s [At: T. PAPAHAGI, M. 230 / Pl: nct / E: cf preti1] (Reg) Paralizie.
Etimologice
preti (-tesc, -it), vb. – (Trans.) A avertiza, a aviza. – Var. priti. Sb. pretiti (Candrea).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Enciclopedice
PRETI, Mattia (numit il Cavaliere Calabrese) (1613-1699), pictor italian. Compoziții mitologice, biblice și istorice elaborate într-o notă originală, care sugerează dramatismul și patetismul („Familia lui Darius oferind lui Alexandru cel Mare coroana regilor perși”, „Martiriul Sf. Andrei”, „Alegoria ciumei”). Reprezentat în Muzeul Național de Artă al României.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
PRETI vb. v. deplasa, dezarticula, disloca, luxa, scrânti, suci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
preti, vb. tranz., refl. – (ref. la membre ale corpului, tendoane) A deplasa din articulație; a luxa, a răsuci. – Din ucr. pretiti (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
preti, vb. tranz. – (Ref. la membre ale corpului, tendoane) A deplasa din articulație; a luxa, a răsuci. – Din ucr. pretiti (MDA).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||