*preterițiúne saŭ *pretermisiúne f. (lat. praeter-itio saŭ praeter-missio, -ónis. Ret. Trecere supt tăcere, figură pin care declarĭ că nu vreĭ să vorbeștĭ despre un lucru despre care cu toate acestea vorbeștĭ pin acest mijloc. De ex.: Nu vă voĭ maĭ spune că m’a refuzat. – Și -íție. V. retorică.