presustvie sf [At: DOC. EC. 1831, 489 / V: ~tfie, ~tiv~, ~sdv~, ~sie, ~sv~, ~uds~, ~udv~ / Pl: ~ii / E: rs присутствие] 1 (Înv) Sală de judecată la tribunal. 2 (Pgn) Tribunal.

PRESUSTVIE, presustvii, s. f. (Învechit și arhaizant) Instanță de judecată, judecătorie, tribunal. Au cumpărat la leat 1812 o hirtă de loc de la răzășul Toadir Arbure, pe preț de-un cal bălan, cu zdelcă întărită în presustvia giudecătoriei de Botșăni. ALECSANDRI, T. 1358. Știi că m-ai lăsat în locul tău și nu te îndoiești de sîrguința mea, de vreme ce mulțămirea mea o cunoști că e să mă tăvălesc prin presustvii (tribunaluri). NEGRUZZI, S. I 63. – Variantă: prezusfie (HOGAȘ, DR. II 162) s. f.

PRESUSTVIE, presustvii, s. f. (Rusism înv.) Instanță de judecată, judecătorie, tribunal. – Rus prisutstvije.

presustvie f. od. pretoriu: în presustvia judecătoriei AL. [Rus. PRISUTSTVIE, prezență, audiență].

presústvie f. (rus. prisútstvie, prezență, ședință, d. prisúščiĭ, prezent). 1800-1850. Pretoriŭ: în presustvia judecătoriiĭ. – Și -súdstvie și -súsvie.

presudstvie sf vz presustvie

presudsvie sf vz presustvie

presudvie sf vz presustvie

presusdvie sf vz presustvie

presusie sf vz presustvie

presustfie sf vz presustvie

presustivie sf vz presustvie

presusvie sf vz presustvie

prezusfie^[1] sf vz presustvie

PREZUSFIE s. f. v. presustvie.

presúdstvie, V. presustvie.

PRESUSTVIE s. v. tribunal.

presustvie s. v. TRIBUNAL.