prescurnicél, prescurnicei, s.m. (reg.) Obiect de cult utilizat la „ștampilarea” prescurilor și a păștilor; pecetar, prescornicel, pristornic. ■ Este confecționat din lemn (sau din piatră) având o înălțime între 10 și 20 cm; este alcătuit din două segmente: pe partea inferioară (postament) e incizat un înscris religios (IS, HS, NI, KA), semnificând „victoria lui Iisus Hristos asupra morții”, iar partea superioară e o troiță sau ideea răstignirii stilizată. – Din prescură + suf. -nic + -el.

prescurnicel, prescurnicei, s.m. – (reg.) Obiect de cult confecționat din lemn sau din piatră (marmură) având o înălțime între 10 și 20 cm, alcătuit din două segmente: pe partea inferioară (postament) e incizat un înscris religios, semnificând „victoria lui Iisus Hristos asupra morții”, iar partea superioară e o troiță sau ideea răstignirii stilizată; pecetar, prescornicel, pristornic. Utilizat la „ștampilarea” prescurilor și a păștilor. – Din prescură + suf. -nic + -el, probabil în rel. cu sin. pristornic < pristol „altar”.

prescurnicel, prescurnicei, s.m. – Obiect de cult confecționat din lemn sau din piatră (marmură) având o înălțime între 10 și 20 cm, alcătuit din două segmente: pe partea inferioară (postament) e incizat un înscris religios, semnificând „victoria lui Iisus Hristos asupra morții”, iar partea superioară e o troiță sau ideea răstignirii stilizată. Pecetar, prescornicel, pristornic. Utilizat la „ștampilarea” prescurilor și a păștilor. – Din prescură + -nicel.