Definiția cu ID-ul 952270:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prescurnicél, prescurnicei, s.m. – (reg.) Obiect de cult confecționat din lemn sau din piatră (marmură) având o înălțime între 10 și 20 cm, alcătuit din două segmente: pe partea inferioară (postament) e incizat un înscris religios, semnificând „victoria lui Iisus Hristos asupra morții”, iar partea superioară e o troiță sau ideea răstignirii stilizată; pecetar, prescornicel, pristornic. Utilizat la „ștampilarea” prescurilor și a păștilor. – Din prescură + suf. -nic + -el, probabil în rel. cu sin. pristornic < pristol „altar”.