prescurnicél, prescurnicei, s.m. (reg.) Obiect de cult utilizat la „ștampilarea” prescurilor și a păștilor; pecetar, prescornicel, pristornic. ■ Este confecționat din lemn (sau din piatră) având o înălțime între 10 și 20 cm; este alcătuit din două segmente: pe partea inferioară (postament) e incizat un înscris religios (IS, HS, NI, KA), semnificând „victoria lui Iisus Hristos asupra morții”, iar partea superioară e o troiță sau ideea răstignirii stilizată. – Din prescură + suf. -nic + -el.