prescripție sf [At: NEGULICI / V: ~iune^[1] / Pl: ~ii / E: fr prescription, lat praescriptio, -onis] 1 Obligație înscrisă într-un act normativ, stabilită prin uz, prin tradiție etc. Si: dispoziție, prevedere, (înv) prescript. 2 (Îs) ~ tehnică Instrucțiuni scrise cuprinzând condițiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, verificarea, executarea sau folosirea unui sistem tehnic. 3 (Pgn) Norme scrise care trebuie respectate la păstrarea, folosirea, prepararea etc. unui obiect, a unei substanțe etc. 4 (Jur) Stingere a unui drept de acțiune sau de executare a unei hotărâri prin neexercitarea lui în termenul prevăzut de lege. 5 (Jur) Dobândire a dreptului de proprietate asupra unui lucru prin posedarea lui cu bună credință, un anumit timp Si: (înv) paragrafie. 6 Recomandație dată de medic unui bolnav, printr-o rețetă. 7 (Pex) Rețetă. corectat(ă)