prerafaelitism sns [At: CĂLINESCU, B. I. 174 / P: ~fa-e~ / E: fr préraphaélitisme] Curent artistic apărut în Anglia la mijlocul sec. XIX care, pornind de la ideea că apogeul picturii este reprezentat de înaintașii lui Rafael, a militat pentru o artă de rafinament, antiacademică, paseistă, literaturizantă, ezoterică, moralizatoare Si: (rar) prerafaelism.