prépeliță f., pl. e (bg. prĭepelica, sîrb. prepelica, rus. pérepel, masculu prepelițeĭ, și perepëlka, femeĭa prepelițeĭ, rut. perepela, perepelyca, ceh. prepel, prepelice, prepelka, krepeláć krepelák [V. pitpalac] și krepelice, d. vsl. prĭepelĭ și plĭepelica, prepeliță). O păsărică galinacee călătoare maĭ mică de cît păturnichea și foarte căutată de vînătorĭ p. carnea eĭ gustoasă. A fi apucat prepelița de coadă, a fi beat. – Și prepelíță (nord).