preot sm [At: COD. VOR. 48/4 / V: (înv) preut, (reg) priot, priut / Pl: ~oți / E: ml praesbiter] 1 Persoană care săvârșește ritualurile unui cult religios. 2 (Spc; în biserica creștină) Persoană din cler care oficiază serviciile religioase și îndeplinește toate formele cultului creștin Si: părinte, (pfm) popă¹, (înv) oltarnic, (reg) popează, poponeț².