căutare avansată
12 definiții pentru „prenume”   declinări

PRENÚME, prenume, s. n. Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii; nume de botez. – Din fr. prénom, lat. praenomen (după nume).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

PRENÚME, prenume, s. n. Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii; nume de botez. – Din fr. prénom, lat. praenomen (după nume).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

prenúme (nume dat la naștere) s. n., art. prenúmele; pl. prenúme, art. prenúmele
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRENÚME s. nume de botez, nume mic, (impr.) pronume. (Are ~le Ion.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRENÚME ~ n. Nume individual dat unui om la naștere, prin care se distinge fiecare membru al unei familii; nume mic; nume de botez. /<fr. prénom, lat. praenomon
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRENÚME s.n. Numele (particular) dat cuiva la naștere, deosebit de acela de familie; nume mic. [Var. (prin confuzie) pronume s.n. / cf. fr. prénom, lat. praenomen].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRENÚME s. n. nume care se dă cuiva la naștere; nume de botez. (după fr. prénom, lat. praenomen)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRENÚME, prenume, s. n. (Spre deosebire de numele de familie) Nume care se dă fiecărui om la naștere, numele mic; nume de botez.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

prenúme (nume dat la naștere) s. n., pl. prenúme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prenume n. 1. nume, care, la Romani, preceda numele de familie: Cezar purta prenumele de Caius; 2. azi, nume de botez.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*prenúme n., pl. tot așa (lat. praenomen. V. pronume). Nume care se punea înaintea numeluĭ de familie la Romanĭ, ca Marcus (Tullius Cicero) orĭ Caius (Julius Caesar). Azĭ, numele de botez. – Fals pronume.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PRENÚME s. n. (cf. fr. prénom, lat. praenomen – înainte de nume): nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii: nume de botez, nume mic. Astfel: Ilie, Dumitru, Frusina, Carmen, Nicolae, Margareta etc.
Sursa: DTL (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink