13 definiții pentru „prenume”   declinări

PRENÚME, prenume, s. n. Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii; nume de botez. – Din fr. prénom, lat. praenomen (după nume).

PRENÚME, prenume, s. n. Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii; nume de botez. – Din fr. prénom, lat. praenomen (după nume).

PRENÚME, prenume, s. n. (Spre deosebire de numele de familie) Nume care se dă fiecărui om la naștere, numele mic; nume de botez.

prenúme (nume dat la naștere) s. n., art. prenúmele; pl. prenúme, art. prenúmele

prenúme (nume dat la naștere) s. n., pl. prenúme

PRENÚME s. nume de botez, nume mic, (impr.) pronume. (Are ~le Ion.)

PRENÚME s.n. Numele (particular) dat cuiva la naștere, deosebit de acela de familie; nume mic. [Var. (prin confuzie) pronume s.n. / cf. fr. prénom, lat. praenomen].

PRENÚME s. n. nume care se dă cuiva la naștere; nume de botez. (după fr. prénom, lat. praenomen)

PRENÚME ~ n. Nume individual dat unui om la naștere, prin care se distinge fiecare membru al unei familii; nume mic; nume de botez. /<fr. prénom, lat. praenomon

prenume n. 1. nume, care, la Romani, preceda numele de familie: Cezar purta prenumele de Caius; 2. azi, nume de botez.

*prenúme n., pl. tot așa (lat. praenomen. V. pronume). Nume care se punea înaintea numeluĭ de familie la Romanĭ, ca Marcus (Tullius Cicero) orĭ Caius (Julius Caesar). Azĭ, numele de botez. – Fals pronume.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PRENÚME s. nume de botez, nume mic, (impr.) pronúme. (Are ~ Ion.)

PRENÚME s. n. (cf. fr. prénom, lat. praenomen – înainte de nume): nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii: nume de botez, nume mic. Astfel: Ilie, Dumitru, Frusina, Carmen, Nicolae, Margareta etc.