PREMONIȚIE s.f. 1. Figură retorică prin care oratorul prepară auditoriul în vederea unui anumit fapt care ar putea să displacă; premuniție (2) [în DN]. 2. Senzație care precedă, care anunță un fapt; prevestire, avertisment. [Var. premonițiune s.f. / < fr. prémonition, lat. praemonitio].