12 definiții pentru premiant
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PREMIANT, -Ă, premianți, -te, s. m. și f. Elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar. ♦ (Adjectival) Elev premiant. ♦ Persoană care a obținut un premiu la un concurs. [Pr.: -mi-ant] – Premia + suf. -ant.
premiant, ~ă smf, a [At: ASACHI, R. 14/2 / P: ~mi-ant / Pl: ~nți, ~e / E: premia + -ant] 1-2 (Elev) care a obținut un premiu (1) la sfârșitul anului școlar. 3-4 (Persoană) care a obținut un premiu (2) la un concurs.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREMIANT, -Ă, premianți, -te, s. m. și f. Elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar. ♦ Persoană care a obținut un premiu la un concurs. [Pr.: -mi-ant] – Premia + suf. -ant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PREMIANT, -Ă, premianți, -te, s. m. și f. Elev (mai rar student) care a obținut un premiu la sfîrșitul anului școlar. În clasa a patra am ieșit din rîndurile premianților. GALACTION, O. I 14. Premiantul întîi la toate – zece la teză, zece la oral. C. PETRESCU, Î. II 127. Gheorghe Vorincea era un băiat liniștit, un cap sănătos și o inimă bună... mînca zece premianți cu pătrunderea și cunoștințele lui. VLAHUȚĂ, O. A. I 98.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREMIANT, -Ă s.m. și f. Elev care a obținut un premiu la sfîrșitul anului școlar. [< premia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREMIANT, -Ă s. m. f. elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar. (< premia + -ant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PREMIANT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană distinsă cu un premiu. 2) Elev care a primit un premiu pentru succese la învățătură. [Sil. -mi-ant] /a premia + suf. ~ant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
premiant m. cel ce a obținut o recompensă școlară.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*premiánt, -ă s. (rus. premiant, d. prémiĭa, premiŭ. Cp. cu adresant, arestant). Laureat, premiat, căruĭa i s’a dat un premiu: premiantu întîĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
premiant (desp. -mi-ant) s. m., pl. premianți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
premiant (-mi-ant) s. m., pl. premianți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
premiant s. m. (sil. -mi-ant), pl. premianți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: pre-mi-ant
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
premiant, premianțisubstantiv masculin premiantă, premiantesubstantiv feminin
- 1. Elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- În clasa a patra am ieșit din rîndurile premianților. GALACTION, O. I 14. DLRLC
- Premiantul întîi la toate – zece la teză, zece la oral. C. PETRESCU, Î. II 127. DLRLC
- Gheorghe Vorincea era un băiat liniștit, un cap sănătos și o inimă bună... mînca zece premianți cu pătrunderea și cunoștințele lui. VLAHUȚĂ, O. A. I 98. DLRLC
- Elev premiant. DEX '09
- 1.1. Persoană care a obținut un premiu la un concurs. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- Premia + sufix -ant. DEX '09 DEX '98 DN