11 definiții pentru premiant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREMIÁNT, -Ă, premianți, -te, s. m. și f. Elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar. ♦ (Adjectival) Elev premiant. ♦ Persoană care a obținut un premiu la un concurs. [Pr.: -mi-ant] – Premia + suf. -ant.

premiant, ~ă smf, a [At: ASACHI, R. 14/2 / P: ~mi-ant / Pl: ~nți, ~e / E: premia + -ant] 1-2 (Elev) care a obținut un premiu (1) la sfârșitul anului școlar. 3-4 (Persoană) care a obținut un premiu (2) la un concurs.

PREMIÁNT, -Ă, premianți, -te, s. m. și f. Elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar. ♦ Persoană care a obținut un premiu la un concurs. [Pr.: -mi-ant] – Premia + suf. -ant.

PREMIÁNT, -Ă, premianți, -te, s. m. și f. Elev (mai rar student) care a obținut un premiu la sfîrșitul anului școlar. În clasa a patra am ieșit din rîndurile premianților. GALACTION, O. I 14. Premiantul întîi la toate – zece la teză, zece la oral. C. PETRESCU, Î. II 127. Gheorghe Vorincea era un băiat liniștit, un cap sănătos și o inimă bună... mînca zece premianți cu pătrunderea și cunoștințele lui. VLAHUȚĂ, O. A. I 98.

PREMIÁNT, -Ă s.m. și f. Elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar. [< premia].

PREMIÁNT, -Ă s. m. f. elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar. (< premia + -ant)

PREMIÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană distinsă cu un premiu. 2) Elev care a primit un premiu pentru succese la învățătură. [Sil. -mi-ant] /a premia + suf. ~ant

premiant m. cel ce a obținut o recompensă școlară.

*premiánt, -ă s. (rus. premiant, d. prémiĭa, premiŭ. Cp. cu adresant, arestant). Laureat, premiat, căruĭa i s’a dat un premiu: premiantu întîĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

premiant (-mi-ant) s. m., pl. premianți

premiánt s. m. (sil. -mi-ant), pl. premiánți

Intrare: premiant
  • silabație: pre-mi-ant info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • premiant
  • premiantul
  • premiantu‑
plural
  • premianți
  • premianții
genitiv-dativ singular
  • premiant
  • premiantului
plural
  • premianți
  • premianților
vocativ singular
  • premiantule
  • premiante
plural
  • premianților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

premiant, premianțisubstantiv masculin
premiantă, premiantesubstantiv feminin

  • 1. Elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În clasa a patra am ieșit din rîndurile premianților. GALACTION, O. I 14. DLRLC
    • format_quote Premiantul întîi la toate – zece la teză, zece la oral. C. PETRESCU, Î. II 127. DLRLC
    • format_quote Gheorghe Vorincea era un băiat liniștit, un cap sănătos și o inimă bună... mînca zece premianți cu pătrunderea și cunoștințele lui. VLAHUȚĂ, O. A. I 98. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Elev premiant. DEX '09
    • 1.1. Persoană care a obținut un premiu la un concurs. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Premia + sufix -ant. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.