2 intrări

19 definiții

PREMEDITÁT, -Ă, premeditați, -te, adj. Pus la cale, plănuit dinainte; săvârșit în mod deliberat. – V. premedita.

PREMEDITÁT, -Ă, premeditați, -te, adj. Pus la cale, plănuit dinainte; săvârșit în mod deliberat. – V. premedita.

PREMEDITÁT, -Ă, premeditați, -te, adj. Făcut cu premeditare, plănuit, chibzuit anume; intenționat, voit. Faptă premeditată.

premeditát adj. m., pl. premeditáți; f. sg. premeditátă, pl. premeditáte

PREMEDITÁT adj. (rar) precugetat. (O faptă ~.)

PREMEDITÁT, -Ă adj. Plănuit mai dinainte, (făcut) cu premeditare. [Cf. fr. prémédité].

PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari.

PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari.

PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A plănui, a pune la cale. Se pune la cale fuzionarea acestei societăți premeditată încă de la întemeiere, C. PETRESCU, A. 421.

premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză

premeditá vb., ind. prez. 1 sg. premeditéz, 3 sg. și pl. premediteáză; part. premeditát

PREMEDITÁ vb. a plănui, (rar) a precugeta. (A ~ o crimă.)

PREMEDITÁ vb. I. tr. A plănui, a pune la cale (o acțiune). [< fr. préméditer, lat. praemeditari].

PREMEDITÁ vb. tr. a plănui, a pune la cale. (< fr. prémediter, lat. premeditari)

A PREMEDITÁ ~éz tranz. (acțiuni reprobabile) A pune la cale dinainte, cu bună știință. /<fr. préméditer, lat. praemeditari

premedità v. a medita un lucru înainte de a-l executa.

*premeditéz v. tr. (lat. prae-méditor, -tári. V. meditez). Precuget, cuget în ainte [!] de a comite, vorbind de fapte rele.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PREMEDITÁT adj. (rar) precugetát. (O faptă ~.)

PREMEDITÁ vb. a plănui, (rar) a precugeta. (A ~ o crimă.)

Intrare: premeditat
premeditat adjectiv

Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular premeditat premeditatul premedita premeditata
plural premeditați premeditații premeditate premeditatele
genitiv-dativ singular premeditat premeditatului premeditate premeditatei
plural premeditați premeditaților premeditate premeditatelor
vocativ singular
plural
Intrare: premedita

Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) premedita premeditare premeditat premeditând singular plural
premeditea premeditați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) premeditez (să) premeditez premeditam premeditai premeditasem
a II-a (tu) premeditezi (să) premeditezi premeditai premeditași premeditaseși
a III-a (el, ea) premeditea (să) premediteze premedita premedită premeditase
plural I (noi) premedităm (să) premedităm premeditam premeditarăm premeditaserăm, premeditasem*
a II-a (voi) premeditați (să) premeditați premeditați premeditarăți premeditaserăți, premeditaseți*
a III-a (ei, ele) premeditea (să) premediteze premeditau premedita premeditaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)