2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREMEDITÁT, -Ă, premeditați, -te, adj. Pus la cale, plănuit dinainte; săvârșit în mod deliberat. – V. premedita.

PREMEDITÁT, -Ă, premeditați, -te, adj. Pus la cale, plănuit dinainte; săvârșit în mod deliberat. – V. premedita.

premeditat, ~ă a [At: CR (1848), 162/57 / Pl: ~ați, ~e / E: premedita] 1 Plănuit dinainte. 2 Săvârșit în mod deliberat Si: intenționat, (asr) precugetat.

PREMEDITÁT, -Ă, premeditați, -te, adj. Făcut cu premeditare, plănuit, chibzuit anume; intenționat, voit. Faptă premeditată.

PREMEDITÁT, -Ă adj. Plănuit mai dinainte, (făcut) cu premeditare. [Cf. fr. prémédité].

PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari.

PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari.

premedita vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~tez / E: fr préméditer] (Înv) 1 A chibzui. 2 (Pex; asr) A plănui. 3 A pune la cale o acțiune, de obicei reprobabilă Si: (asr) a precugeta, (îvr) a promedita.

PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A plănui, a pune la cale. Se pune la cale fuzionarea acestei societăți premeditată încă de la întemeiere, C. PETRESCU, A. 421.

PREMEDITÁ vb. I. tr. A plănui, a pune la cale (o acțiune). [< fr. préméditer, lat. praemeditari].

PREMEDITÁ vb. tr. a plănui, a pune la cale. (< fr. prémediter, lat. premeditari)

A PREMEDITÁ ~éz tranz. (acțiuni reprobabile) A pune la cale dinainte, cu bună știință. /<fr. préméditer, lat. praemeditari

premedità v. a medita un lucru înainte de a-l executa.

*premeditéz v. tr. (lat. prae-méditor, -tári. V. meditez). Precuget, cuget în ainte de a comite, vorbind de fapte rele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

premeditát adj. m., pl. premeditáți; f. sg. premeditátă, pl. premeditáte

premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză

premeditá vb., ind. prez. 1 sg. premeditéz, 3 sg. și pl. premediteáză; part. premeditát


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREMEDITÁT adj. (rar) precugetat. (O faptă ~.)

PREMEDITAT adj. (rar) precugetat. (O faptă ~.)

PREMEDITÁ vb. a plănui, (rar) a precugeta. (A ~ o crimă.)

PREMEDITA vb. a plănui, (rar) a precugeta. (A ~ o crimă.)

Intrare: premeditat
premeditat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • premeditat
  • premeditatul
  • premeditatu‑
  • premedita
  • premeditata
plural
  • premeditați
  • premeditații
  • premeditate
  • premeditatele
genitiv-dativ singular
  • premeditat
  • premeditatului
  • premeditate
  • premeditatei
plural
  • premeditați
  • premeditaților
  • premeditate
  • premeditatelor
vocativ singular
plural
Intrare: premedita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • premedita
  • premeditare
  • premeditat
  • premeditatu‑
  • premeditând
  • premeditându‑
singular plural
  • premeditea
  • premeditați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • premeditez
(să)
  • premeditez
  • premeditam
  • premeditai
  • premeditasem
a II-a (tu)
  • premeditezi
(să)
  • premeditezi
  • premeditai
  • premeditași
  • premeditaseși
a III-a (el, ea)
  • premeditea
(să)
  • premediteze
  • premedita
  • premedită
  • premeditase
plural I (noi)
  • premedităm
(să)
  • premedităm
  • premeditam
  • premeditarăm
  • premeditaserăm
  • premeditasem
a II-a (voi)
  • premeditați
(să)
  • premeditați
  • premeditați
  • premeditarăți
  • premeditaserăți
  • premeditaseți
a III-a (ei, ele)
  • premeditea
(să)
  • premediteze
  • premeditau
  • premedita
  • premeditaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)