prelungitor, ~oare [At: (a. 1813) BUL. COM. IST. IV, 93 / Pl: ~i, ~oare / E: prelungi + -tor] 1-2 a (Înv) Care (face să dureze sau) durează mai mult timp. 3 a Care se produce încet. 4 a Care întârzie. 5 a Care se amână. 6-7 sn (Obiect sau) fragment dintr-un obiect care servește la prelungirea altor obiecte. 8 sn (Spc) Obiect în formă de tub care se fixează la capătul neascuțit al creionului pentru a face creionul mai lung.