prelucă sf [At: (a. 1755) ȘTEFANELLI, D. C. 57 / V: prălucă, ~loacă, ~uncă, preocă, preucă, prilucă, prizlucă / Pl: ~uci, (rar) ~uce / E: srb preluka, ucr прилука] 1 (Reg) Poiană mică, înconjurată de munți sau de dealuri, pe valea unei ape etc. 2 (Reg; pgn) Poiană. 3 (Reg) Loc cultivat înconjurat de o pădure sau de un teren sterp. 4 (Trs) Loc nesemănat rămas într-un ogor semănat. 5 (Îrg; îf preloacă) Teren despădurit, pregătit pentru a deveni ogor. 6 (Reg) Izlaz. 7 (Reg) Luncă. 8 (Reg) Crâng. 9 (Reg) Vale îngustă. 10 (Reg) Spărtură în gheață, în gard etc. 11 (Reg) Scobitură prin care se scurge apa. 12 (Reg; îf prilucă) Crestătură făcută în piciorul de sus al prispei. 13 (Trs) Staul pentru oi.