17 definiții pentru prelucă prălucă preloacă preluncă preocă prilucă prizlucă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prelu sf [At: (a. 1755) ȘTEFANELLI, D. C. 57 / V: prălucă, ~loacă, ~uncă, preocă, preucă, prilucă, prizlu / Pl: ~uci, (rar) ~uce / E: srb preluka, ucr прилука] 1 (Reg) Poiană mică, înconjurată de munți sau de dealuri, pe valea unei ape etc. 2 (Reg; pgn) Poiană. 3 (Reg) Loc cultivat înconjurat de o pădure sau de un teren sterp. 4 (Trs) Loc nesemănat rămas într-un ogor semănat. 5 (Îrg; îf preloacă) Teren despădurit, pregătit pentru a deveni ogor. 6 (Reg) Izlaz. 7 (Reg) Luncă. 8 (Reg) Crâng. 9 (Reg) Vale îngustă. 10 (Reg) Spărtură în gheață, în gard etc. 11 (Reg) Scobitură prin care se scurge apa. 12 (Reg; îf prilucă) Crestătură făcută în piciorul de sus al prispei. 13 (Trs) Staul pentru oi.

PRELÚCĂ, preluci, s. f. (Regional) 1. Poiană mică într-o pădure, între munți sau între dealuri, pe valea unei ape etc. La grădina cu doi nuci, Strigă George din preluci. ȘEZ. XXIII 5. (Și în forma de pl. preluce) Da’ce mîncare-s prelucele tale, bre? – Ia, niște poiene-ntre dealuri, mai jos de Durău. HOGAȘ, M. N. 204. 2. (Rar) Spărtură, despicătură (în nori, în gheață).- Pl. și: (învechit) preluce.

PRELÚCĂ, preluci, s. f. (Reg.) 1. Poiană mică. 2. (Rar) Spărtură, despicătură (în nori, în gheață etc.). – Ucr. pryluka.

prelucă f. Buc. poiană de pădure. [Rut. LUKA, luncă].

prelúcă f., pl. ĭ (rut. preluka, id., d. luká, pajiște, vsl. lonka, luncă; bg. proluka, crăpătură. V. lucină). Nord. Poĭană. Olt. „Trecătoare îngustă” (rev. I. Crg. 13, 116), Poĭeniță (?): porniră ocolind luminișurile, poĭenele și prelucile (N.Pl. Ceaur, 12 și 20).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRELÚCĂ s. v. imaș, izlaz, luncă, pășune.

prelu s. v. IMAȘ. IZLAZ. LUNCĂ. PĂȘUNE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prelúcă (prelúci), s. f. – Rariște, poiană. Bg. proluka (Candrea), cf. luncă, și rut. preluka.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prelúcă, prelúci, s.f. (reg.) 1. poiană mică de pădure. 2. loc cultivat înconjurat de o pădure sau de un teren sterp. 3. loc nesemănat, rămas în interiorul unui loc semănat. 4. (înv.; în forma: preloacă) teren despădurit, arat și pregătit ca ogor. 5. izlaz, imaș. 6. luncă, crâng, zăvoi. 7. vale îngustă, vâlcea înfundată. 8. spărtură, despicătură, gaură; scobitură, loc prin care se scurge apa. 9. (în forma: prilucă) crestătură făcută în piciorul de sus al prispei. 10. staul pentru oi.

prelúcă, preluci, s.f. – Rariște, poiană mică înconjurată de dealuri, pe valea unei ape. ♦ (top.) Preluca, masiv delimitat la sud și vest de defileul Lăpușului, iar în nord de un abrupt de falie, înalt de 200-400 m, care îl desparte de depresiunea Copalnic; înălțimea medie 700-800 m, cu un maximum, în partea nordică, de 810 m (Posea, 1980: 40); Preluca Veche, Preluca Nouă, sate aparținând de comuna Copalnic Mănăștur. – Din ucr. preluka < luka „pajiște, luncă” (Scriban, DLRM, DER, MDA), bg. proluka (Candrea, cf. DER), srb. preluka (MDA).

Intrare: prelucă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prelu
  • preluca
plural
  • preluci
  • prelucile
genitiv-dativ singular
  • preluci
  • prelucii
plural
  • preluci
  • prelucilor
vocativ singular
plural
prălucă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preloacă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preluncă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preocă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prilucă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prizlucă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.