prelevare sf [At: OȚETEA, T. V. 325 / Pl: ~vări / E: preleva] 1 Extragere dintr-o cantitate totală, dintr-un ansamblu Si: (rar) prelevație. 2 (Îs) ~a aburului Luare a unei cantități de abur, care a fost destins numai parțial, dintr-o mașină cu abur în scopul utilizării lui într-o instalație industrială sau pentru încălzit.