2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever.

PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. (Livr.) A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever.

PRELEVÁ vb. I. tr. A lua, a ridica o cantitate relativ mică din cantitatea totală a unui material disponibil. [< fr. prélever].

PRELEVÁ vb. tr. a extrage, a detașa dintr-o cantitate totală, dintr-un ansamblu. ◊ a recolta un eșantion de țesut, lichid organic etc. spre a fi studiat. (< fr. prélever)

A PRELEVÁ prelév tranz. (o anumită parte) A lua (cu anticipație) dintr-un ansamblu, dintr-o cantitate totală. ~ o sumă. /<fr. prélever

prelevà v. a lua dinainte o parte din suma totală.

*prelév și -éz v. tr. (lat. práelevo, -áre, fr. prélever, a lua în ainte. V. ĭaŭ, aluat, re-lev). Jur. ĭaŭ în aintea altora o parte din total (preĭaŭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă

prelevá vb., ind. prez. 1 sg. prelév, 3 sg. și pl. prelévă

Intrare: preleva (1 -lev)
preleva (1 -lev) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preleva
  • prelevare
  • prelevat
  • prelevatu‑
  • prelevând
  • prelevându‑
singular plural
  • prele
  • prelevați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prelev
(să)
  • prelev
  • prelevam
  • prelevai
  • prelevasem
a II-a (tu)
  • prelevi
(să)
  • prelevi
  • prelevai
  • prelevași
  • prelevaseși
a III-a (el, ea)
  • prele
(să)
  • preleve
  • preleva
  • prelevă
  • prelevase
plural I (noi)
  • prelevăm
(să)
  • prelevăm
  • prelevam
  • prelevarăm
  • prelevaserăm
  • prelevasem
a II-a (voi)
  • prelevați
(să)
  • prelevați
  • prelevați
  • prelevarăți
  • prelevaserăți
  • prelevaseți
a III-a (ei, ele)
  • prele
(să)
  • preleve
  • prelevau
  • preleva
  • prelevaseră
Intrare: preleva (1 -levez)
preleva (1 -levez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preleva
  • prelevare
  • prelevat
  • prelevatu‑
  • prelevând
  • prelevându‑
singular plural
  • prelevea
  • prelevați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prelevez
(să)
  • prelevez
  • prelevam
  • prelevai
  • prelevasem
a II-a (tu)
  • prelevezi
(să)
  • prelevezi
  • prelevai
  • prelevași
  • prelevaseși
a III-a (el, ea)
  • prelevea
(să)
  • preleveze
  • preleva
  • prelevă
  • prelevase
plural I (noi)
  • prelevăm
(să)
  • prelevăm
  • prelevam
  • prelevarăm
  • prelevaserăm
  • prelevasem
a II-a (voi)
  • prelevați
(să)
  • prelevați
  • prelevați
  • prelevarăți
  • prelevaserăți
  • prelevaseți
a III-a (ei, ele)
  • prelevea
(să)
  • preleveze
  • prelevau
  • preleva
  • prelevaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)