2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREGUSTÁRE, pregustări, s. f. Acțiunea de a pregusta.V. pregusta.

PREGUSTÁRE, pregustări, s. f. Acțiunea de a pregusta.V. pregusta.

pregustare sf [At: CR (1848), 32/8 / Pl: ~tări / E: pregusta] 1 (Înv) Gustare. 2 (Înv; spc) Mic dejun. 3 (Îvr) Mostră.

PREGUSTÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a pregusta și rezultatul ei; pregustație. [< pregusta].

PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta.

PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta.

pregusta vt [At: PISCUPESCU, O. 173/6 / Pzi: pregust / E: pre- + gusta] (Îrg) 1 A gusta o băutură sau o mâncare înainte de consumare. 2 (Îlav) Nici cât să te ~uști Foarte puțin.

PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A gusta puțin din ceva. Tu ce-avei a mă-ndemna Și din pom a pregusta! ȘEZ. XVIII 28. 2. Refl. A se.înfrupta, a se dedulci. Să unge și să pregustă omul cu dulceața mierii. PISCUPESCU, O. 173.

PREGUSTÁ vb. I. tr. (Rar) A gusta o băutură, o mâncare înainte de a fi consumată. [P.i. pregúst. / < lat. praegustare].

PREGUSTÁ vb. tr. a gusta o băutură, o mâncare înainte de a fi consumată. (< lat. praegustare)

pregúst, a v. tr. (d. gust 2). Vest. Gust puțin, ĭaŭ ca un aperitiv: a pregusta un vin, niște sardele. V. refl. Mă dedulcesc, daŭ de gust, mă înfrupt: cresc marĭ unele lighioane, unde se pregustă la de-alde astea (un șarpe care sugea lapte de la o vacă. Șez. 36, 26).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pregustáre s. f., pl. pregustări

pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă

pregustá vb., ind. prez. 1 sg. pregúst, 3 sg. și pl. pregústă

Intrare: pregustare
pregustare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pregustare
  • pregustarea
plural
  • pregustări
  • pregustările
genitiv-dativ singular
  • pregustări
  • pregustării
plural
  • pregustări
  • pregustărilor
vocativ singular
plural
Intrare: pregusta
verb (VT8)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pregusta
  • pregustare
  • pregustat
  • pregustatu‑
  • pregustând
  • pregustându‑
singular plural
  • pregustă
  • pregustați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pregust
(să)
  • pregust
  • pregustam
  • pregustai
  • pregustasem
a II-a (tu)
  • preguști
(să)
  • preguști
  • pregustai
  • pregustași
  • pregustaseși
a III-a (el, ea)
  • pregustă
(să)
  • preguste
  • pregusta
  • pregustă
  • pregustase
plural I (noi)
  • pregustăm
(să)
  • pregustăm
  • pregustam
  • pregustarăm
  • pregustaserăm
  • pregustasem
a II-a (voi)
  • pregustați
(să)
  • pregustați
  • pregustați
  • pregustarăți
  • pregustaserăți
  • pregustaseți
a III-a (ei, ele)
  • pregustă
(să)
  • preguste
  • pregustau
  • pregusta
  • pregustaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)