2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer.

PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer.

prefixa vt [At: BUC. FIL. III, 186 / Pzi: ~xez / E: fr préfixer] A atașa un prefix (1) unui cuvânt pentru a forma un derivat.

PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A adăuga un prefix unui cuvînt.

PREFIXÁ vb. I. tr. A adăuga un prefix la un cuvânt. [< fr. préfixer].

PREFIXÁ vb. tr. a atașa un prefix unui cuvânt. (< fr. préfixer)

A PREFIXÁ ~éz tranz. (cuvinte) A înzestra cu prefix (pentru a forma un derivat). /<fr. préfixer

PREFÍX, prefixe, s. n. 1. Afix care se atașează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat. 2. (În telefonia interurbană automată) Număr care indentifică o anumită localitate sau țară și se formează înaintea numărului de telefon al abonatului. – Din fr. préfixe, lat. praefixus.

prefix sn [At: DDRF / V: (înv) sf / Pl: ~e / E: fr préfixe] 1 Afix care se atașează înaintea rădăcinii sau temei unui cuvânt pentru a forma un derivat. 2 Indicativ folosit în telefonia automată pentru localizarea apelului înaintea formării numărului postului solicitat.

PREFÍX, prefixe, s. n. 1. Afix care se atașează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat. 2. (În telefonia interurbană automată) Număr care identifică o anumită localitate sau țară și se formează înaintea numărului de telefon al abonatului. – Din fr. préfixe, lat. praefixus.

PREFÍX, prefixe, s. n. Particulă (formată dintr-un sunet sau dintr-un grup de sunete) care pusă înaintea unui cuvînt formează cu acesta alt cuvînt, cu înțeles deosebit. În cuvîntul «nemuncit», ne este un prefix.Antonimele formate cu prefix de la cuvîntul luat ca punct de plecare pot evolua diferit față de acesta. GRAUR, F. L. 130.

PREFÍX s.n. 1. Particulă care pusă la începutul unui cuvânt formează împreună cu el un alt cuvânt cu alt înțeles. 2. (Telec.) Indicativ. [< fr. préfixe, cf. lat. praefixus].

PREFÍX s. n. 1. afix care se atașează înaintea rădăcinii sau temei unui cuvânt, pentru a forma un cuvânt nou. 2. (telec.) indicativ de apel; număr care indică o anumită localitate sau țară și trebuie format înaintea numărului de telefon al abonatului. (< fr. préfixe, lat. praefixus)

prefíx s. n. (comunic.) Indicativ telefonic ◊ „Din această zi, un nou prefix – 84.” I.B. 20 XII 73 p. 3. ◊ „Puteți vorbi telefonic și cu Sinaia formând înaintea numărului dorit, prefixul 973.” I.B. 6 V 74 p. 3. ◊ „Impulsurile electrice pentru convorbirile telefonice interurbane cu prefix se înregistrează pe același contor.” Sc. 10 XII 75 p. 2; v. și I.B. 30 IV 74 p. 1 (din it. prefisso (interurbano); formal din fr. préfixe; DTP; DN, DEX – alte sensuri, DN3, DEX-S)

PREFÍX ~e n. 1) gram. Afix care se atașează înaintea radicalului sau a temei pentru a forma un derivat. 2) (în telefonia automată) Indicativ de apel interurban al unei localități sau al unei țării. /<fr. préfixe, lat. praefixus

prefix n. particulă pusă înaintea unor vorbe spre a le modifica sensul: ex. pre-zic, stră-luci.

*prefíx n., pl. e (lat. praefixus, part. d. praefígere, a înfige înainte. V. afix). Gram. Particulă care se pune înaintea uneĭ vorbe ca să-ĭ modifice înțelesu. De ex.: pre în pre-fix, pre-zic, su în su-pun.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză

prefixá vb., ind. prez. 1 sg. prefixéz, 3 sg. și pl. prefixeáză

prefíx s. n., pl. prefíxe

arată toate definițiile

Intrare: prefixa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prefixa
  • prefixare
  • prefixat
  • prefixatu‑
  • prefixând
  • prefixându‑
singular plural
  • prefixea
  • prefixați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prefixez
(să)
  • prefixez
  • prefixam
  • prefixai
  • prefixasem
a II-a (tu)
  • prefixezi
(să)
  • prefixezi
  • prefixai
  • prefixași
  • prefixaseși
a III-a (el, ea)
  • prefixea
(să)
  • prefixeze
  • prefixa
  • prefixă
  • prefixase
plural I (noi)
  • prefixăm
(să)
  • prefixăm
  • prefixam
  • prefixarăm
  • prefixaserăm
  • prefixasem
a II-a (voi)
  • prefixați
(să)
  • prefixați
  • prefixați
  • prefixarăți
  • prefixaserăți
  • prefixaseți
a III-a (ei, ele)
  • prefixea
(să)
  • prefixeze
  • prefixau
  • prefixa
  • prefixaseră
Intrare: prefix
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prefix
  • prefixul
  • prefixu‑
plural
  • prefixe
  • prefixele
genitiv-dativ singular
  • prefix
  • prefixului
plural
  • prefixe
  • prefixelor
vocativ singular
plural
prefixă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)