2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer.

PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. (Livr.) A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer.

PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. (Rar) A prezenta în linii mari; a schița ceva înainte de executarea propriu-zisă a obiectului.

PREFIGURÁ vb. I. tr. (Liv.) A prezenta, a schița în mare. [< fr. préfigurer].

PREFIGURÁ vb. tr. a prezenta, a schița în mare, cu anticipație. (< fr. préfigurer)

A PREFIGURÁ ~éz tranz. 1) (obiecte inexistente) A prezenta schematic din închipuire (ca ceva realizabil în viitor). 2) (lucruri, fenomene, acțiuni viitoare) A prezenta cu mult înainte în linii mari, prin cele mai importante trăsături. Manifestările în masă au ~at trezirea conștiinței naționale. /<fr. préfigurer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză

prefigurá vb., ind. prez. 1 sg. prefiguréz, 3 sg. și pl. prefigureáză

Intrare: prefigurat
prefigurat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prefigurat
  • prefiguratul
  • prefiguratu‑
  • prefigura
  • prefigurata
plural
  • prefigurați
  • prefigurații
  • prefigurate
  • prefiguratele
genitiv-dativ singular
  • prefigurat
  • prefiguratului
  • prefigurate
  • prefiguratei
plural
  • prefigurați
  • prefiguraților
  • prefigurate
  • prefiguratelor
vocativ singular
plural
Intrare: prefigura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prefigura
  • prefigurare
  • prefigurat
  • prefiguratu‑
  • prefigurând
  • prefigurându‑
singular plural
  • prefigurea
  • prefigurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prefigurez
(să)
  • prefigurez
  • prefiguram
  • prefigurai
  • prefigurasem
a II-a (tu)
  • prefigurezi
(să)
  • prefigurezi
  • prefigurai
  • prefigurași
  • prefiguraseși
a III-a (el, ea)
  • prefigurea
(să)
  • prefigureze
  • prefigura
  • prefigură
  • prefigurase
plural I (noi)
  • prefigurăm
(să)
  • prefigurăm
  • prefiguram
  • prefigurarăm
  • prefiguraserăm
  • prefigurasem
a II-a (voi)
  • prefigurați
(să)
  • prefigurați
  • prefigurați
  • prefigurarăți
  • prefiguraserăți
  • prefiguraseți
a III-a (ei, ele)
  • prefigurea
(să)
  • prefigureze
  • prefigurau
  • prefigura
  • prefiguraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)