opțiuni
  • info
2 intrări
11 definiții

Explicative DEX

PREFAȚATOR, -OARE, prefațatori, -oare, s. m. și f. Persoană care scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Prefața + suf. -tor.

PREFAȚATOR, -OARE, prefațatori, -oare, s. m. și f. Persoană care scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Prefața + suf. -tor.

prefațator, ~oare smf [At: BUL. FIL I, 178 / Pl: ~i, ~oare / E: prefața + -tor] Persoană care prefațează o carte Si: (nob) prefațier.

PREFAȚATOR, -OARE s.m. și f. Autor de prefețe. [< prefața + -tor, după fr. préfacier, it. prefatore].

PREFAȚATOR, -OARE s. m. f. autor de prefețe. (< prefața + -tor)

prefațator, -oare adj. Cu caracter de prefață ◊ „În Argumentul prefațator, criticul Mircea Martin îl consideră pe autor «un poet deja matur».” R.lit. 24 IV 86 p. 9 (din prefață + -tor; DEX, DN3)

PREFAȚATOR ~i m. Persoană care scrie prefața unei cărți. /a prefața + suf. ~tor

Ortografice DOOM

prefațator s. m., pl. prefațatori

prefațator s. m., pl. prefațatori

prefațator s. m., pl. prefațatori

Sinonime

PREFAȚATOR s. (rar) prefațier. (~ al unui roman.)

PREFAȚATOR s. (rar) prefațier. (~ al unui roman.)

Intrare: prefațator (adj.)
prefațator2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prefațator
  • prefațatorul
  • prefațatoru‑
  • prefațatoare
  • prefațatoarea
plural
  • prefațatori
  • prefațatorii
  • prefațatoare
  • prefațatoarele
genitiv-dativ singular
  • prefațator
  • prefațatorului
  • prefațatoare
  • prefațatoarei
plural
  • prefațatori
  • prefațatorilor
  • prefațatoare
  • prefațatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: prefațator (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prefațator
  • prefațatorul
  • prefațatoru‑
plural
  • prefațatori
  • prefațatorii
genitiv-dativ singular
  • prefațator
  • prefațatorului
plural
  • prefațatori
  • prefațatorilor
vocativ singular
  • prefațatorule
plural
  • prefațatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prefațator, prefațatoareadjectiv

  • 1. Cu caracter de prefață. DCR2
    • format_quote În Argumentul prefațator, criticul Mircea Martin îl consideră pe autor «un poet deja matur». R.lit. 24 IV 86 p. 9. DCR2
etimologie:
  • prefață + -tor DCR2

prefațator, prefațatorisubstantiv masculin
prefațatoare, prefațatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care scrie prefața unei cărți (a altcuiva). DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: prefațier
etimologie:
  • Prefața + -tor. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.