preemțiune sf [At: V. ROM. februarie 1954, 58 / P: pre-em-ți-u~ / V: ~mpț~ / Pl: ~ni / E: fr préemption] (Jur; șîs drept de ~) Drept pe care îl are cineva, printr-un contract sau printr-o lege, la o vânzare-cumpărare, de a fi, în condiții egale, cel preferat dintre mai mulți cumpărători.