12 definiții pentru preeminent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREEMINÉNT, -Ă, preeminenți, -te, adj. Care este mai presus decât alții sau decât altele, superior (ca valoare, rang etc.) [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminent.

PREEMINÉNT, -Ă, preeminenți, -te, adj. (Livr.) Care este mai presus decât alții sau decât altele, superior (ca valoare, rang etc.) [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminent.

PREEMINÉNT, -Ă, preeminenți, -te, adj. (Rar) Care e mai presus de alții; superior în merit, în rang etc.

PREEMINÉNT, -Ă adj. Mai presus decât alții; mult superior ca merite, ca rang. [Cf. fr. prééminent].

PREEMINÉNT, -Ă adj. superior altora în rang, ca merite etc. (< fr. prééminent)

PREEMINÉNT ~tă (~ți, ~te) Care este superior tuturor celor eminenți; cu superioritate absolută asupra altora. Student ~. [Sil. pre-e-] /<fr. prééminent

preeminent a. superior în rang, în merit.

*preeminént, -ă adj. (lat. prae-éminens, -éntis. V. eminent). Care are preeminența, superior: caritatea e virtutea preeminentă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

preeminént (superior) adj. m., pl. preeminénți; f. preeminéntă, pl. preeminénte

preeminént adj. → eminent


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREEMINÉNT adj. v. superior.

Intrare: preeminent
preeminent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preeminent
  • preeminentul
  • preeminentu‑
  • preeminentă
  • preeminenta
plural
  • preeminenți
  • preeminenții
  • preeminente
  • preeminentele
genitiv-dativ singular
  • preeminent
  • preeminentului
  • preeminente
  • preeminentei
plural
  • preeminenți
  • preeminenților
  • preeminente
  • preeminentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)