12 definiții pentru preeminență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREEMINÉNȚĂ, preeminențe, s. f. 1. Demnitate, privilegiu al unui rang. 2. Superioritate a cuiva sau a ceva. [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminence.

PREEMINÉNȚĂ, preeminențe, s. f. (Livr.) Superioritate a cuiva sau a ceva. [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminence.

PREEMINÉNȚĂ, preeminențe, s. f. Superioritate prin rang sau prin demnitatea ocupată de cineva.

PREEMINÉNȚĂ s.f. Superioritate netă. [Pron. -pre-e-. / cf. fr. prééminence, lat. praeeminentia].

PREEMINÉNȚĂ s. f. 1. demnitate, privilegiu al unui rang. 2. superioritate (în rang, în merite). (< fr. prééminence, lat. praeeminentia)

PREEMINÉNȚĂ ~e f. Caracter preeminent. [Sil. pre-e-] /<fr. prééminence

preeminénță f., pl. e (lat. prae-eminentia). Superioritate în rang, demnitate, drepturĭ: a avea preeminență asupra cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

preeminénță (superioritate) s. f., g.-d. art. preeminénței; pl. preeminénțe

preeminénță s. f. → eminență


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREEMINÉNȚĂ s. v. superioritate.

preeminență s. v. SUPERIORITATE.

Intrare: preeminență
preeminență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preeminență
  • preeminența
plural
  • preeminențe
  • preeminențele
genitiv-dativ singular
  • preeminențe
  • preeminenței
plural
  • preeminențe
  • preeminențelor
vocativ singular
plural