dexonline

2 intrări

7 definiții

Explicative DEX

preduci vt [At: DDRF / Pzi: ~ucesc / E: preducea] (Reg) A găuri cu preducea (1) Si: a perfora, a străpunge, (îrg) a potricăli.

preduce vtr [At: VÎRCOL, M. 87 / Pzi: preduc / E: prea + duce] 1-2 (Olt) A (se) duce încă o dată.

preducésc v. tr. (bg. prĭe-dúpčy, perforez). Vest. Potricălesc, zămbăluĭesc, găuresc cu preduceaŭa urechea uneĭ vite ca s’o recunosc.

Etimologice

preduci (-cesc, -it), vb. – A străpunge cu ceva ascuțit sau a cresta urechea la vite. Bg. predupčam, var. lui produpčam (Scriban), cf. produf. Der. din lat. perdūcĕre (Giuglea, Dacor., II, 822; REW 6405a) este îndoielnică. – Der. preducea (var. preducică), s. f. (sulă, priboi; perforator, unealtă de cizmărie).

Sinonime

PREDUCI vb. a potricăli. (A ~ urechile oilor.)

Regionalisme / arhaisme

preduce, preduc, vb. III (reg.) a (se) duce încă o dată.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: preduci

preduci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT406)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) preduci	preducire	preducit preducitu‑	preducind preducindu‑	singular	plural
		(a) preduci	preducire	preducit preducitu‑	preducind preducindu‑	preducește	preduciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	preducesc	(să) preducesc	preduceam	preducii	preducisem
	a II-a (tu)	preducești	(să) preducești	preduceai	preduciși	preduciseși
	a III-a (el, ea)	preducește	(să) preducească	preducea	preduci	preducise
plural	I (noi)	preducim	(să) preducim	preduceam	preducirăm	preduciserăm preducisem
	a II-a (voi)	preduciți	(să) preduciți	preduceați	preducirăți	preduciserăți preduciseți
	a III-a (ei, ele)	preducesc	(să) preducească	preduceau	preduciră	preduciseră

Intrare: preduce

preduce verb grupa a III-a conjugarea a X-a

verb (V642)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) preduce	preducere	predus predusu‑	preducând preducându‑	singular	plural
		(a) preduce	preducere	predus predusu‑	preducând preducându‑	predu	preduceți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	preduc	(să) preduc	preduceam	predusei	predusesem
	a II-a (tu)	preduci	(să) preduci	preduceai	preduseși	preduseseși
	a III-a (el, ea)	preduce	(să) preducă	preducea	preduse	predusese
plural	I (noi)	preducem	(să) preducem	preduceam	preduserăm	preduseserăm predusesem
	a II-a (voi)	preduceți	(să) preduceți	preduceați	preduserăți	preduseserăți preduseseți
	a III-a (ei, ele)	preduc	(să) preducă	preduceau	preduseră	preduseseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)